Am umplut golul cu fumul a mii de tigari. Am preferat sa ratcesc in ceata care ma invaluia usor si imi amortea simturile, ochii nu mai vedeau bine, mintea imi juca veste, respiratia se oprea petru cateva secunde si o ameteala bolnavicioasa imi amortea toata fiinta. Am inghitit cuvinte sau am mimat tacerea aprizandu-mi tremurator sau parsiv o noua tigara, de la slim la una normala, de la cele mai tari pana la cele care nu imi inspirau nimic, fara discriminare sau preferinte desarte, fara sa ma gandesc prea mult ce aleg si de ce. Mi-am cautat fericirea si linistea intre mucurile ramase in scrumiera mare de lemn, mereu prea incapatoare pentru pachetele de tigari care se terminau prea repede si care usor au inceput sa imi populeze garsoniera, pana atunci nepatata de mirosul intepator si dulceag al fumului de tigara. Am adoptat un viciu care sa imi dadea impresia ca totul e ok, ca merge si asa, ca nu e nevoie de prea multe cuvinte, prea multa atentie, prea multa senzatie ca sa fi saisfacut. Doar un foc, o tigara, un fum, cel de pe urma.
Si acum ce ?! Acum ce .... Deschid ochii, respir adanc aerul curat si proaspat, simt din nou gustul lucrurilor, dulce, amar, sarat, acru, de care imi era asa dor, zambesc usor din coltul gurii privind pe geamul bucatariei, doar pentru placerea de a privi lumea in miscare sau in repaos, imi dezmortesc fiinta si .... si imi aprind prima tigara pe ziua aceea.
No comments:
Post a Comment