Pe unii oameni nu cred ca ii voi intelege niciodata …. Si nu pentru ca ar fi prea diferiti de mine, in comportament sau gandire. Prin firea mea sunt toleranta in a intelege, in a accepta, dar ei sunt pur si simplu …. greu de inteles.Oricat de mult mi-am dorit sa il inteleg, nu am reusit. Nu pot sa accept raspunsuri si explicatii : “asa sunt eu”, “eu nu fac niciodata asta si asta”, “ eu nu, eu nu, eu nu”. Dar tu ce de fapt ?!
Sa recapitulam : in orice univers paralel, sau nu, a nu anunta ca intarzii mai mult de jumatate de ora, sau ca nu mai vi deloc, este inacceptabil si lipsit de respect sau consideratie pentru persoana care te asteapta.
Sa nu sti niciodata in minim care ti-e programul pe acea zi (ai o scuza doar daca esti prea emo, prea boem pt lumea asta, sau altele din aceasi categorie), sa te ascunzi in spatele unor vorbe ca “poate”, “s-ar putea”, “hai sa” si apoi, cand “poate” devine “deloc”, sa te agati de vorbe aruncate in vant, “am zis asa in mare, nu era nimic sigur”, “nici nu era ora exacta” sau mai mult “ nici nu era ziua cu precizie stabilita”. “Era marti ? Nu stiu, am zis asa in mare …” Serios ?! Deci putea sa fie orice zi a saptamanii, ca doar toate zilele dintr-o saptamana sunt zile de Marti.
Si azi e Marti. Si acum 3 zile am zis sa mai fac o incercare sa inteleg, sa accept. Si acum 2 zile era Duminica. Si nu era Marti. Dar totul s-a petrecut ca si cum ar fi fost Marti.
“- Incerc sa ajung la 8 si sa vin la tine.”
“- Bine, dar eu la 10 trebuie sa fiu la Unirii!”
“- Vedem !”
“Bine. Daca nu, ne vedem dupa 10 jumate, dar eu am munca maine.”
“- Stiu. Hai ca ma grabesc.”
Duminica, ora 19.
“- Buna. Sunt in Valcea. M-am oprit sa beau o cafea, eram si foarte obosit. Am auzit prin statie ca e foarte aglomerat drumul, dar in 2 ore sunt in Bucuresti. Te sun eu cand intru in Bucuresti.”
“ – Ok. Astept atunci.”
Duminica, ora 22.
Unirii.
Duminica, ora 22:20
Suna telefonul. Nu pot sa raspund. Mesaj de la El : “Acum am ajuns acasa. Ma bag la dush. :*”
Duminica, ora 23:15
El e pe messenger. Am asteptat pana acum si nu stiu ce sa fac. Eu : “- Ce faci ?” Nici un raspuns din partea lui.
Obosita, satula, vad cum minutele trec. Incerc sa nu ma enervez. Sunt doar foarte obosita si vreau sa dorm.
Duminica, ora 23:40
Il sun. Nu raspunde la telefon. Daca era ocupat, imi respingea apelul. Ceva nu e in ordine.
Duminica, ora 23:55
Capitulez ! Nu mai inteleg nimic. Nu e nimic de inteles ….
Ii trimit mesaj :”… E tarziu, si asa cum ti-am mai zis, eu maine muncesc si ma trezesc la 7. Cred ca si tu esti obosit, asa ca mai bine o lasam pe alta data. Somn usor.”
Luni ….. Marti …. E Marti !!!!
Mereu se intampla ceva magic marti. Nu si Azi, nu si Ieri, nu si Duminica. Caci toate au fost zile de Marti, cu aceleasi experiente, cu lipsa de explicatii, cu tacere pretioasa ….
Marti, ora 17
Nici macar un “Scuze” plin de regret … As accepta chiar si un “De ce nu ai mai stat treaza ? Veneam …”, plin de repros.
Si incerc sa imi impun sa nu ma gandesc, sa tolerez, sa imi amintesc ca azi e doar … MARTI ….
Sa nu sti niciodata in minim care ti-e programul pe acea zi (ai o scuza doar daca esti prea emo, prea boem pt lumea asta, sau altele din aceasi categorie), sa te ascunzi in spatele unor vorbe ca “poate”, “s-ar putea”, “hai sa” si apoi, cand “poate” devine “deloc”, sa te agati de vorbe aruncate in vant, “am zis asa in mare, nu era nimic sigur”, “nici nu era ora exacta” sau mai mult “ nici nu era ziua cu precizie stabilita”. “Era marti ? Nu stiu, am zis asa in mare …” Serios ?! Deci putea sa fie orice zi a saptamanii, ca doar toate zilele dintr-o saptamana sunt zile de Marti.
Si azi e Marti. Si acum 3 zile am zis sa mai fac o incercare sa inteleg, sa accept. Si acum 2 zile era Duminica. Si nu era Marti. Dar totul s-a petrecut ca si cum ar fi fost Marti.
“- Incerc sa ajung la 8 si sa vin la tine.”
“- Bine, dar eu la 10 trebuie sa fiu la Unirii!”
“- Vedem !”
“Bine. Daca nu, ne vedem dupa 10 jumate, dar eu am munca maine.”
“- Stiu. Hai ca ma grabesc.”
Duminica, ora 19.
“- Buna. Sunt in Valcea. M-am oprit sa beau o cafea, eram si foarte obosit. Am auzit prin statie ca e foarte aglomerat drumul, dar in 2 ore sunt in Bucuresti. Te sun eu cand intru in Bucuresti.”
“ – Ok. Astept atunci.”
Duminica, ora 22.
Unirii.
Duminica, ora 22:20
Suna telefonul. Nu pot sa raspund. Mesaj de la El : “Acum am ajuns acasa. Ma bag la dush. :*”
Duminica, ora 23:15
El e pe messenger. Am asteptat pana acum si nu stiu ce sa fac. Eu : “- Ce faci ?” Nici un raspuns din partea lui.
Obosita, satula, vad cum minutele trec. Incerc sa nu ma enervez. Sunt doar foarte obosita si vreau sa dorm.
Duminica, ora 23:40
Il sun. Nu raspunde la telefon. Daca era ocupat, imi respingea apelul. Ceva nu e in ordine.
Duminica, ora 23:55
Capitulez ! Nu mai inteleg nimic. Nu e nimic de inteles ….
Ii trimit mesaj :”… E tarziu, si asa cum ti-am mai zis, eu maine muncesc si ma trezesc la 7. Cred ca si tu esti obosit, asa ca mai bine o lasam pe alta data. Somn usor.”
Luni ….. Marti …. E Marti !!!!
Mereu se intampla ceva magic marti. Nu si Azi, nu si Ieri, nu si Duminica. Caci toate au fost zile de Marti, cu aceleasi experiente, cu lipsa de explicatii, cu tacere pretioasa ….
Marti, ora 17
Nici macar un “Scuze” plin de regret … As accepta chiar si un “De ce nu ai mai stat treaza ? Veneam …”, plin de repros.
Si incerc sa imi impun sa nu ma gandesc, sa tolerez, sa imi amintesc ca azi e doar … MARTI ….
No comments:
Post a Comment