... Et je dessinais dans mes cahiersLes sentiers secrets ...
Atatea jurnale, atatea caiete de memorii, atatea vieti traite si inca pe atatea inchipuite .....
Les sentiers secrets ... Le-am aruncat in vant si in lume, prinse intre coperti care se deschid numai prin vointa mea magica, incatusate sa ramana doar atat, oglinda trailor mele, sa mi se supuna in trup si suflet, sa imi asculte ruga cand le chem sa ma ajute sa vars lacrimi amare, sa pazeasca pe vecie bucatele din trecutul meu si sa nu poata niciodata schimba ce a fost deja scris. Coperti din piele, rosu caramiziu, un micut desen iesit in relief ... micul obiect sta sa planga. E atat de incarcat de suferinta si ganduri negre, tristete si indoiala, incat uneori ma intreb cum de mai pastreaza rosul acela sclipitor. Daca as putea sa il storc de cuvinte ar curge rauri de cerneala neagra si tipete de neputinta ar surzi intregul meu univers. Dar nu le aud decat eu, toti ma privesc mirati de ce ochii mei caprui privesc atat de trist, de ce ii inchid usor si zbor departe de realitate, de ce mainile imi tremura cand incerc sa il inchid, de ce atata drama umana pentru un simplu caiet rosu ....
Romana mi-a scris frumos, cu litere arhaice, copilaria, engleza mi-a adus libertatea si m-a insotit in tacere pana acum, cu o privire de repros, dar fara a ma judeca vreodata, iar franceza ... atat de senzuala limba a cuvintelor pariziene, imi va fi calauza cea mai de pret, o mare parte din viata ... nimic nu ma va opri insa, ca intr-o buna zi sa o tradez miseleste, sa incredintez mes sentiers secrets unei alteia .... Vivre ma vie comme un gitan / Gagner ma vie de l’air du temps / Avoir la liberté pour drapeau / « Sans foi ni loi » pour credo ....
