De 2 ori 2

- Ce ai patit fetita ?

- Ocrotita ... ca atunci cand nu gaseam asta acasa, mereu refugiul meu era la tine. Printre compotul si gemul de cirese, mirosul si gustul dulce de coca pentru uscatele, praf de zahar tos cu miros de vanilie in toata bucataria, geamul deschis prin care aruncam cate o privire la magazia din curte si la peticele de iarba care au supravietuit in pamantul stors de apa, gaseam mereu si o vorba buna, un sfat intelept, un cuvant de alinare.

You said move on ... Where do I go ? Uneoori ma simt prea mica pentru probleme. Ciudat, pentru ca atunci cand eram mica, eu eram adultul. Acum cand sunt adult, ma comport ca un copil. Sa alerg kilometri si kilometri imaginari, cu disperare sa calatoresc ... sa vad Parisul noaptea, sa inchin un pahar de sampanie la ceas de 12 pe Champs Elisee, sa imi pun o dorinta si sa astept cu infrigurare sa se implineasca. As da orice sa plec oriunde. Sa nu raspund la cele zece mii de apeluri zilnice : "Alo ! Abonatul nu este disponibil. Pe perioada nelimitata." Pansez, peticesc, pansez ...

Imi spun ce mi-ai spune si tu : « O sa treaca si asta ». "Asteapta. Sa nu ramai cu regrete."

Magazia nu mai e. Usa e zidita, semnul scris cu litere de tipar a disparut.
Dar iarba a crescut din nou in gradina, in curand o sa miroasa a cozonaci, friptura si zahar vanilat amestecat cu coaja de portocala rasa. Si o sa fie cald, si bine si Craciun. Si pozele sunt tot acolo, pe masuta. Din fiecare an, de la fiecare aniversare, sarbatoare. Si tu nu mai esti. Doar in vis.

Dar anul asta sunt acasa. Si intr-o zi o sa privesti din poze ce atata ti-ai dorit si nu ai mai apucat. Si o sa fiu fericita. Cum ti-ai dorit.

- Tataia te roaga sa ai grija de tine si de sanatatea ta !

- ..... cum ti-ai dorit !

You had me at Hello … and lost me at Goodbye …

29 Martie 2010

I’m home darling …

Yes, you are … Si eu sunt in bratele tale, si iti simt mirosul atat de dureros de drag, si pielea calda si tricoul pe pielea mea si mana de sub cap, care nu ma paraseste toata noaptea, si iti aduc vocea care ma intreaba daca e bine ... dar e atat de departe pentru ca e atat de bine … si iti raspund cu rasuflarea taiata si in pragul extazului, e foarte bine, trag aer in piept si inspir tot ceea ce esti si tot ceea ce mi-era asa de departe si de dor … Daca asta inseamna fericirea, mi-as dori sa dureze vesnic … Mi-era un dor nebun de imbratisarea ta puternica in timpul noptii, de sufocarea asta dulce, de saruturile apasate pe care mi le daruiai intr-un moment de nebuna reverie … si as dori sa dureze vescnic … sa dormim, sa visam, sa ne sarutam in linistea noptii, sa ti mana sub capul meu, sa ma sufoci cu imbratisarea ta, sa iti afunzi capul in parul meu si sa oftezi usor … si sa stiu ca dimineata poate nu iti vei aminti nimic, dar pentru mine totul a fost atat de real ….
Am invatat sa iti ofer placere, am invatat sa te las sa ma inveti, am invatat sa te sarut usor si dulce, cu buzele abia atingandune-se, am invatat sa ma las prada a tot ceea ce simt atunci cand facem dragoste, am invatat sa te fac sa te uiti in ochii mei, sa ma privesti cu drag , am invatat sa iti arat ca ma trezesti pe mine in mine, am invatat sa fiu Eu si cu tine … si as vrea sa mai invat atatea … as vrea sa dureze vesnic … sa ma trezesc zambind si sa radiez pe drumul spre servici … sa pot sa flirtez cu altii cu gandul la tine …


5 Iunie 2010

You had me at Hello …
and lost me at Goodbye …

Te-am iubit mai mult decat acum ….
Te iubesc !?? … nu e dorinta, nu e pasional, e tot ce eu stiu … e dragoste …
Pe care acum nu vreau si nu pot sa ti-o mai dau, sa ti-o mai port … nu ne (mai) avem … Singura la tine in casa, straina cand doar cu 1 ora inainte ma simteam ca la mine acasa … si tu nu erai … doar amintiri, si poze, si haine, si minciuni, un playlist, vocea ta si multe lacrimi … Te vroiam pe tine si pe mine asa cum suntem noi, autentici, dar nu ne aveam, nu ne impartaseam unul altuia ... … Nu mai cred datorita tie, cand de fapt tu ai fost cel care m-a facut sa cred, sa sper, sa simt un viitor, sa il gust, sa il am … S-a rupt … Si momentul cand am intors cheia in usa pt ultima data cu siguranta ca acolo … si am plans si am stiut ca e sfarsitul ….

30 Iulie 2010

Si nici macar nu am stiut-o pana acum ….

Un nasture neinchis

Mi-amintesc cum am inceput anul, cu o intoarcere la o veche iubire dintr-o simpla obisnuita de a-l sti mereu acolo, in mintea si inima mea, in agenda mea de telefon, sau poate langa mine, in fiecare oras in care traiesc. Si intorcandu-ma mi-am dat seama ca el nu mai e acolo, a ramas doar o vaga umbra, a carei defecte si slabiciuni acum le stiu, si cu sinceritate zic ca ma dezgusta. Zeul meu, iubitul meu cel dintai a devenit muritor. Il pot rani cu gandul, il pot farama, il pot intrece si il pot ironiza. Ce dazamagire cand iubirea devine o muritoare de rand.

As vrea sa tip cu intelepciunea cea de pe urma, sa fuga, sa fuga cat de tare poate, sa blesteme si sa uite.

Si totusi de ce vreau sa ma intorc acolo? Am multe inceputuri si un singur final nescris si totusi revin obsesiv la el, pana cand pantofii vor fi rosi si mintea va uita de ce s-a intors acolo.

De ce ma intorc la acel om a carei imagine si vorbe imi inspira acum doar slabiciune? Pentru ca sunt o perfectionista si el nu e decat un nasture neinchis ce inca dezvaluie lumii bucati interzise din trupul meu.